Amplasată la 3 km vest de satul Colțești și la 5 km sud-vest de Rîmetea (județul Alba), Cetatea Trascăului se ridică impunătoare pe dealul înalt de 740 m, fiind cel mai vechi monument arhitectural păstrat până în prezent în Transilvania. Chiar dacă sătenii au această moștenire istorică interesantă de care să fie mândrii, ei încă nu știu cum să se raporteze la aceasta, având în vedere istoria tulburată a cetății și numele care sunt asociate cu aceasta.
Moștenirea Thoroczkay
Familia nobiliară Thoroczkay a stăpânit ținuturile din Valea Trascăului timp de sute de ani, numele familiei fiind strâns legat de construcția și posesia Cetății Trascău. Familia nobiliară s-a stabilit la Colțești după invazia mongolă din 1241-1242. La început, au construit o cetate de refugiu pe muntele înalt și stâncos al Pietrei Secuiului (1128 m), cetate ale cărei ruine pot fi văzute și astăzi. În cele din urmă, această cetate a fost cedată de familia Thoroczkay secuilor din scaunul Arieș, în schimbul protecției familiei nobiliare și a posesiunilor sale.
Construcția cetății Trascăului lângă satul Coltești, datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Spre deosebire de cetatea de pe PiatraSecuiului, noua construcție era atât cetate locuibilă cât și de refugiu.
Construcția Cetății Trascăului
Amplasarea cetății a fost aleasă strategic, fiind construită pe un deal stâncos, cu două pante abrupte. Calcarul, materialul utilizat pentru întreaga construcție a clădirii, a fost ușor de găsit în zonă. Toate componentele arhitecturale ale cetății au fost construite pe stâncă. Cercetările arheologice efectuate în 1996 au arătat că cetatea a fost construită în trei etape.
Prima etapă – Donjonul din partea de nord
Caracteristică a perioadei medievale, construcția Cetății Trascăului a început cu un donjon înalt de 20 m, pe partea de nord a dealului stâncos. Grosimea peretelui, la bază, este de aproximativ 3 m. Turnul avea 5 nivele, separate cu grinzi de lemn. Intrarea a fost la primul nivelul, ca sistem de apărare. Parterul a fost folosit drept cameră de depozitare. Astăzi, această parte se află sub pământ, dar unele documente indică existența unui rezervor în interiorul camerei. De asemenea, se crede că parterul avea tavanul boltit.
În interiorul donjonului, la nivelul 4, câteva trepte din vechea scară de piatră au înfruntat intemperiile vremii de-a lungul anilor, ele putând fi văzute și astăzi lângă zid. La ultimul nivel, peretele sudic păstrează urmele unui șemineu. Turnul avea și ferestre, din păcate, niciunul dintre ele nu și-a menținut forma originală până în prezent. La nivelele superioare erau camerele de zi iar în partea de sus a donjonului, în jurul acoperișului, a fost construită o zonă de pază.
Mai târziu, un al doilea turn a fost construit pe stânca înaltă a dealului. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea, între cele două turnuri a fost construit un zid fortificat înalt de 7 m, pentru a amenaja incinta cetății. Zidul vestic păstrează încă intrarea în cetate, cu mici bucăți de lemn în interiorul zidurilor, unde se afla poarta.
Această primă fază în construcția Cetății Trascău a fost inițiată de Ehelős Thoroczkay și a fost continuată de Elek Thoroczkay.
A doua etapă – Cetatea superioară și Cetatea inferioară
Cetatea din Coltești a fost extinsă la mijlocul secolului al XV-lea, această etapă fiind considerată a doua în construcția cetății. O nouă parte a fost atașată cetății existente, astfel că „Palatul” s-a ridicat la capătul sudic al dealului stâncos.
Un document datat 1470 se referă la partea recent construită a cetății ca fiind „noua clădire” sau „palatul”. Această construcție avea camere mai mari, cu ferestre mari, un hol pentru cavaleri, un pridvor și o curte interioară mică. În acea perioadă, designul interior al curții era considerat un lux.
În 1467 Cetatea Trascău a fost parțial confiscată de către regele Matei Corvin, deoarece nobilii familiei Thoroczkay erau implicați în rebeliunea împotriva regelui. De atunci, timp de aproximativ 50 de ani, jumătatea sechestrată a cetății și o parte din domeniul familiei nobiliare (terenuri și bunuri) și-au schimbat frecvent proprietarii. Nicolae Csupor, János Kis, Péter Derzsi, Ioan Pognác sunt doar câțiva dintre voievozii transilvăneni care au deținut vastele domenii ale familiei nobiliare Thoroczkay, în anii care au urmat.
În acest răstimp, cetatea a fost mărită și modificată. Vechiul donjon din partea de nord a fost numit „Cetatea inferioară”, iar palatul a devenit „Cetatea superioară”.
La sud de vechiul donjon cu 5 nivele, chiar în fața intrării, a fost construită o nouă parte. Această parte avea 3 camere, dintre care doar una și-a menținut zidurile până astăzi. Cetatea Superioară (palatul) a fost îmbunătățită cu un turn sudic (bastion) și o curte nouă.
Abia în 1511, Ferenc Thoroczkay, fiul lui László Thoroczkay, a reușit să recâștige posesia Cetății Trascăului și a domeniilor pierdute ale familiei.
A treia etapă – Unirea celor două cetăți
Cetatea superioară și cea inferioară au fost unificate după ce familia nobiliară Thoroczkay a recâștigat pe deplin dreptul de proprietate asupra întregii cetăți și a vastului său domeniului. Acest lucru a fost realizat în 1516 de către Ferenc Thoroczkay, prin revendicarea unor noi documente de proprietate asupra cetății, pe motivul pierderii vechilor acte în timpul răscoalei țărănești. Faptul că titlul de proprietate asupra cetății de lângă Coltești a ars în foc nu era adevărat, însă Ferenc Thoroczkay a primit un nou act, semnat de către Ludovic al II-lea. Noul titlu de proprietate arăta că familia nobiliară Thoroczkay și descendenții săi erau posesorii de drept ai întregii cetăți a Trascăului și a tuturor ținuturilor din Valea Trascău.
În această etapă cetatea nu s-a schimbat prea mult. Cele două cetăți, superioară și inferioară au fost unificate, iar partea de vest a cetății a fost fortificată cu metereze.
Cetatea uitată
În secolul al XVI-lea, a început o nouă perioadă pentru toate reședințele nobiliare. Întrucât nu mai erau atât de multe lupte, familiile de nobili au început încet să se mute în sate și să-și construiască reședințele în locuri mai accesibile. Cetățile medievale au fost, de asemenea, abandonate, doar câteva dintre ele au fost păstrate pentru situații speciale.
Cetatea Trascău din Colțești nu face o excepție. Familia Thoroczkay s-a mutat în sat, însă nu într-o cetate fortificată, ci în case construite pentru a simplifica viața și muncile de zi cu zi.
În timpul răscoalei de independență condusă de Francisc Rákóczi II (1704), trupele habsburgice au bombardat și au distrus cetatea, deoarece István Thoroczkay era împotriva lor. După acest eveniment, familia nobiliară Thoroczkay nu a mai fost interesată de refacerea cetății, deoarece majoritatea membrilor familiei avea deja case construite în satul Colțești.
În secolul al XVIII-lea, cetatea și-a pierdut definitiv scopul pentru care a fost construită (cetate locuibilă și de refugiu) și, în cele din urmă, a fost abandonată.
Deoarece nimănui nu i-a mai păsat de soarta cetății, timpul și condițiile meteorologice și-au pus amprenta pe fața Cetății Trascău de lângă satul Coltești. Astfel, în 1869, turnul din curtea de mijloc (turnul de sud) s-a prăbușit aproape în întregime și doar o parte din ruinele sale mai pot fi văzute și astăzi.
În 1892, pe latura de sud a vechiului donjon, lângă intrare, a fost așezată o placă memorială ce atestă nașterea și moartea Cetății Trascău.
Fiind o cetate foarte bine conservată, în 2010 a fost înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național al României.
Astăzi, Cetatea Trascăului este principala atracție turistică din Coltești. Priveliștea panoramică remarcabilă asupra satului, a Pietrei Secuiului și a Văii Trascăului recompensează efortul tuturor celor care se încumetă să facă o drumeție până în vârful dealului, între zidurile cetății.
Toponimie
Denumirea în română: Cetatea Trascăului sau Cetatea Colțești
Denumirea în maghiară: : Torockovár (cetatea Trascău) sau Ilona Vár (Cetatea Ilenei)
Colțești (română), Torockoszentgyörgy (maghiară), Sankt Georgen (germană)
Rîmetea (română, Torocko (magiară), Eisenburg (germană)
